Intr-o zi ma uitam de la freastra camerei mele, cerul instelat.De o data ma trezesc langa luceafar.Acesta era regele stelelor si sclipea atat de tare incat nimeni nu se putea uita la el.Cu greu am reusit in atatia ani sa-l vad.
Are o mantie lunga pentru a se acoperii ;astfel incat celelalte stele sa se poata uita la el.Totusi el mi-a ovestit ca a inceput sa-si piarda din stralucire si ca are mare nevoie de iubirea oamenilor pentru asi recupera maretia.Am mers la cativa prieteni si i-am adunat pe toti.Aastfel am putut reda stralucirea de care are atata nevoie.
Dintr-o data nu am mai putut vedea datorita luminii orbitoare pe care o emitea, asa ca a fost nevoie de acea mantie pentru al putea vedea.A fost asa de fericit incat, straluceste mai tare doar la vederea unui copil ,zambindu-i si parandul de rau.Asa se revanseaza el pentru tot ce am facut eu si prieteni mei.
Ce imaginatie.......
RăspundețiȘtergere